"dilema prizonierului"

. . . TARistii probabil vor navali sa citeasca acest post asteptand sa se intalneasca cu teoria jocurilor pe aici pe undeva . . . ma simt datoare sa ii avertizez: nu e vorba despre acea teorie a jocurilor . . . totusi, daca orice chestie de viata poate fi abordata dintr-o paradigma ludica, atunci si aici poate fi voba despre un anumit fel de joc . . . jocul cu alegerile personale . . . jocul despre deciziile pe care nu ai curaj sa le iei . . . te-ai aflat vreodata intr-o situatie pentru care orice alegere ar fi fost "pareto nesatisfacatoare"? cum ai ales (in ipoteza ca orice alegere, chiar si lipsa de alegere, reprezinta totusi o alegere)?
dilema "prizonierului-in-propria-viata" . . . si uite ce algoritm am ales sa aplic . . . sper sa functioneze ;)
atunci cand ai de facut o alegere pentru care nici una dintre variante nu pare satisfacatoare incearca sa-ti raspunzi la urmatoarea intrebare: "daca as afla ca sufar de o boala care are mari sanse de vindecare la "cutit" as continua sa ma indop cu pastile amortzitoare sau as cauta in pagini aurii numarul de telefon al celui mai bun chirurg? as continua sa-mi amortzesc simturile cu "morfina" ? sau as cauta sa vindec boala de la radacina? as avea curaj sa-mi risc viata pe o muchie de cutzit (stati linistiti, pentru genul de decizii despre care vorbesc, riscul nu merge atat de departe, si oricum in viata, moartea e ultimul lucru pe care il faci, so don't worry ;) ) sau as prefera masochist sa ma joc de-a v-ati-ascunselea( scuze daca sunt destul de inculta incat sa nu fi scris corect, dar n-am vazut niciodata scris cuvantul asta ;) ) cu suferinta si morfina (bine, opiu daca preferati altceva :P )" . . . daca poti face analogia intre dilema ta si intrebarile astea, atunci s-ar putea sa poti sa-ti raspunzi "corect" . . . eu mi-am raspuns . . .

P.S. stiu, stiu, cineva ar putea riposta: in viata nu exista raspunsuri corecte sau gresite. eu cred ca exista . . . raspunsul corect e acela pe care nu-l regreti . . . e alegerea pe care o faci acum si pe care ai face-o si maine si poimaine (sub aceleasi circumstante) . . . ;)

crema abraziva pentru suflet aveti cumva? . . .

suspendata in tavanul gandurilor mele, obsesiva intrebare se pune singura de fiecare data cand imi spal fata, corpul sau picioarele . . . analizez lista mea de achizitii cosmetice din saptamana trecuta: crema abraziva pentru fata, gel de dus exfoliant, crema abraziva pentru picioare . . . nevoia de a te desparti de cotidian, de praful pe care orasul asta topit il scuipa prin fiecare roata de masina, prin fiecare pas, prin fiecare coada de cutzu, se manifesta pregnant atunci cand ne achizitionam asemenea produse . . .
dar sufletul? si el, asemenea restului fiintei noastre se murdareste de praf . . . cu praf de strada din fundul bucurestiului, cu praf din vorbe aruncate aiurea, cu praf din acela marunt si trist care-ti spune ca suntem in vara aia fara ploi, in care el, PRAFUL este la putere . . . si nu e nimeni care sa-l ude si sa-l inece in spatiile inguste ale macadamului . . .
praful . . . expresia perfecta a nimicului . . . a ceea ce ramane dupa ce toate cuvintele s-au spus, dupa ce toate masinile au parcat in fatza blocului cu 13452 de apartamente identice, dupa ce . . .
Sophia insa refuza . . . refuza sa se hraneasca cu resturi de vise, de ganduri, de sperante . . . toate ajunse acum praf si pulbere . . .
deschide o carte . . . se vindeca de cotidian . . . catharsis sa fie. . . purificarea prin cuvintele altora . . . mai intelepti, mai curajosi, mai . . .
franturi de fraze ii opresc din cand in cand sirul gandurilor haotice care alearga alaturi de cuvintele din carte, luptand fiecare pentru atentia Sophiei . . .

"aceasta lume a nepasarii diletante"

"estetica- stiinta care clasifica baloanele zburatoare in functie de locul si felul in care sunt dispuse pe suprafata lor gaurile ce le impiedica sa zboare"

"natura. Lumea vie, reala este singurul proiect reusit al imaginatiei"

"e o nebunie sa te increzi in bunul-simt. e o nebunie sa te indoiesti de el. e o nebunie sa privesti inainte. e o nebunie sa traiesti fara a privi" (Boris Pasternak)

si acum, le trimit pe Sophia si pe Allia la plimbare . . . sa mai viseze ceva frumos . . . eu ma intorc la studiu . . .

fasole batuta mar? sau poate cantareata cheala?...

-despre cum sa nimeresti gresit piesa de teatru-

marti . . . 3 ceasuri rele? . . . eh, doar o superstitie banala prin care ne cream iluzia ca martea greselile sunt permise . . . pentru ca oricum nu sunt ale noastre . . . e mana destinului ;) ei bine, nu . . . marti, 3 ceasuri bune !!! de teatru . . .

19:23
ne indreptam grabiti spre Teatrul Foarte mic sa servim o portie proapata de "fasole batuta mar" . . . sala arhiplina . . . loja? goala :D . . . printre reflectoare savant asezate (n-am inteles nimic din arta asta a asezari reflectoarelor, dar cu siguranta trebuie sa fie ceva important ;) ) am gasit o masa rotunda si ne-am facut comozi ;)

cum a fost piesa? ciudata, desi nici urma de fasole . . . :) spre sfarsit revelatia divina: nimerisem la cantareata cheala . . . fasolea batuta mar urma ;)

despre cantareata cheala ce pot spune?
1. ca nu era nici o cantareata cheala
2. ca la un prim nivel de perceptie n-am inteles nimic
3. ca dupa ce am incercat sa procesez (pentru ca eul meu rational n-ar accepta in veci ca nu poate intelege unele lucruri) am reusit sa ingaim dezarmata : teatru absurd...

Poate ar trebui sa-l las pe Ionesco sa va spuna mai multe:
"Am fost rugat adesea să spun care era scopul meu, ce intenţii aveam când scriam o piesă sau alta.De exemplu, atunci când mi s-a cerut să mă explic în legătură cu piesa Cântăreaţa cheală, prima mea piesă, am spus că este o parodie a teatrului de bulevard, pur şi simplu o parodie făţişă a teatrului, o critică a clişeelor de limbaj şi a comportamentului automat al oamenilor; am declarat de asemenea că este expresia unui sentiment al Insolitului pătruns în cotidian, un Insolit care se dezvăluie chiar în sânul celei mai uzate banalităţi; s-a spus că este o critică a micii-burghezii, chiar, mai precis, împotriva burgheziei englezeşti pe care, de altfel, nu o cunoşteam deloc; s-a spus că era o tentativă de dezarticulare a limbajului sau de distrugere a teatrului; s-a mai spus şi că este teatru abstract, deoarece această piesă nu are acţiune; s-a zis că este comic pur, sau piesa unui nou Labiche, folosind toate reţetele comicului tradiţional; a fost numită piesă de avangardă, deşi nu există o înţelegere comună asupra definiţiei cuvântului "avangardă", s-a zis că este teatru în stare pură, deşi nimeni nu ştie exact nici ceea ce reprezintă această formă de teatru.Dacă eu însumi spun că nu era decât un joc cu totul gratuit, nici nu infirm şi nici nu confirm definiţiile sau explicaţiile precedente, deoarece chiar şi jocul gratuit, sau poate tocmai jocul gratuit poartă încărcătura a fel de fel de semnificaţii care reies din jocul însuşi. În realitate, scriind această piesă, apoi pe cele care i-au urmat, n-am avut iniţial o "intenţie", ci o pluralitate de intenţii semi-conştiente sau semi-inconştiente. De fapt, în ceea ce mă priveşte, intenţia sau intenţiile se precizează în şi datorită creaţiei artistice. Construcţia nu este decât revelarea edificiului interior care se lasă astfel descoperit..."[ sursa aici]

Cat despre Marin Sorescu si Fasolea lui . . . intr-un episod viitor ;)

promit? sau surprind?

Asta e intrebarea . . . De prea multe ori promitem, de prea putine ori ne tinem de promisiuni. Uneori incep sa cred ca atunci cand faci o promisiune te iei la tranta cu universul . . . il provoci sa-ti arate ca e mai puternic decat tine . . . si de multe ori, parca o conspiratie universala va face in asa fel incat sa nu iti tii promisiunea . . . asa ca eu promit (ups ) ca nu mai promit . . . :)

"De ce sa promit, cand pot sa surprind?
Se intampla de exemplu sa ma intalnesc pe strada cu un vechi amic si sa trecem grabiti unul pe langa celalalt. Ii zambesc si NU-i promit sa iesim cat de curand la o cafea. Il sun insa mai tarziu si-l intreb daca are chef de-o prajitura pe Victoriei. Si daca stiu ca una din prietenele mele cele mai bune a avut o zi proasta, NU-i promit s-o vizitez. Insa dupa ce plec de la redactie, iau o punga mare de chips-uri si o Cola si trec pe la ea sa despicam firul in patru. Iar daca o aud pe vreo colega la facultate ca are nevoie de unul din cursurile de anul trecut dar nu-l mai gaseste pe acasa, NU-i promit nimic, insa caut prin dosarele mele si i-l aduc xeroxat a doua zi.Imi prinde bine sa fac o surpriza (fie ea si micuta cat o bomboana de ciocolata furisata pe banca sau cat un "la multi ani" spus cuiva care nu se astepta sa-mi amintesc), pentru ca ma inveseleste sa-l vad pe celalalt ca ridica placut surprins din sprancene, ca imi zambeste, sau ca pur si simplu se bucura sincer.
Nu promit nimic... dar se prea poate sa te surprind."

[StudentMAX http://www.studentmax.ro/revista/articol.php?id=287 ]

ar mai fi o sperantza :)

liberala convinsa pana mai ieri, m-am trezit intr-o dimineata din cauza unui cutremur ideologic . . . (da, ce n-ai mai auzit de cutremure ideologice? :P ) din fericire efectele nu au fost devastatoare pentru orasul ideologic in care am ales sa traiesc . . .cladirile au ramas la locul lor, supermarketurile, proprietatile private si drumurile publice (nishte neni, libertarieni, le-ar privatiza si pe astea la o adica ;) ) . . . omuletzii (s-ar putea citi "gandurile") au continuat sa fie liberi, sa circule liber, sa-si exprime liber convingerile, sa consume liber fara teama de represalii . . . totusi, pareau schimbati . . . hotarasera sa nu mai ia lumea asa cum e . . . da, e adevarat, economia de piata poate fi considerata fara a gresi prea mult, expresia pura a geniului modern . . . dar cum omuletzii mei erau intr-o "dispozitie filosofica" au inceput sa-si puna intrebari : ce se intampla cand capitalul se transforma din mijloc (de a prezerva viata) in scopul unic al existentei? ce se intampla cand fiinta umana se desparte de ea insasi, fiind prea ocupata sa acumuleze? e suficient ca suntem liberi sa consumam pentru a presupune ca alegerile pe care le facem sunt ale noastre? daca nu ne place ceva la sistemul in care traim, exista vreo speranta ca ne vom putea intoarce vreodata la noi insine? sau ne aflam intr-o schema determinista in care asemenea revelatii e mai bine sa nu ai daca nu vrei sa te transformi intr-un Sisif oarecare? DA . . . un domn respectabil, pe numele lui, Erich Fromm, le-a aratat omuletzilor mei solutia . . . si pare atat de triviala, si ne-a fost vanduta in atatea telenovele, si cantece, si poezii incat daca te-ai gandit vreodata ca esti anti-consumerist s-ar putea sa ai o zvacnire de revolta . . . da . . . ai fost poluat de atatea ori pe 14 februarie cu inimioare de plush si bomboane de ciocolata in forma de inimi rosii, incat te vei gandi de doua ori daca sa citesti mai departe sau nu . . .

"Stiam ca noi contam prea putin in comparatie cu universul, stiam ca nu insemnam nimic; dar a fi atat de mic pare oarecum linistitor si coplesitor in acelasi timp. Acele cifre, acele dimensiuni care depasesc puterea gandirii umane sunt cu totul de neinfrant. Exista ceva, indiferent ce, de care ne putem agata? In mijlocul acestui haos al iluziilor in care suntem azvarliti cu capul inainte, exista un singur lucru care se distinge clar ca fiind adevarat, iar aceasta este dragostea. Tot restul este nimic, un spatiu gol. Privim incordati intr-o enorma genune intunecata. Si ne e frica" (Julian Green, Personal Record in Erich Fromm- Frica de libertate)

P.S. nu stiu ce faci tu dupa ce citesti dulcegaraia asta . . . eu am fugit sa ling o lamaie ;) (sa nu indraznesti . . . sa te gandesti la prostii :)) )