incantatie prometeica

incantatie prometeica

dragostea noastra e cuminte,
ca un joc de copii ascultatori . . .
uneori
as vrea-o fierbinte,
ca pe-un foc din carbunii sonori . . .

vreau . . .
vreau sa ard,
mistuitor...
pana la proton . . .
sa ma pulverizez
in lacrimi de asteroid
peste lume . . .


p.s. m-am blocat aici, atarnand fatal pe muchia ultimului vers . . .
sunt lacrimi pe care cuvintele nu le inteleg . . .

demonul

ti-am sfasiat trecutul
in bucatzele mici
de puzzle ciobit.
era sa ma sperii de cateva fantome albastre
dar bratele tale
inlantuite in jurul trupului meu
mi-au oprit tresarirea.


iubesc cuvintele,
dar nu pe cele mari.
de cele mari mi-e teama
ca de un contract prenuptial.
mi-am mushcat buza in stanga
in secunda in care se pregatea sa rosteasca
Cuvantul- demon
ce m-ar fi facut sa dispar.
Sa dispar eu
zeita
libertatii,
a zborului,
a focului indigo.

Cuvantul insa pluteste aici . . .
undeva
intre sangerarea buzei de jos
si fumul tigarii din mana dreapta . . .