Earthlings

Am vazut un link catre acest film in statusul Dianei. Am citit. Mi-a placut. L-am pus pe blog ca sa nu-l pierd pentru ca din motive de scriere de licentza n-am timp sa-l vad acum. Vizionare placuta. :)

"EARTHLINGS este un documentar de lung metraj despre dependenta absoluta a umanitatii fata de animale (pentru companie, mancare, imbracaminte, si cercetare stiintifica) dar ilustreaza in acelasi timp totala nostra lipsa de respect pentru asa zisii “furnizori ne-umani”. Filmul este povestit de catre Joaquin Phoenix (GLADIATORUL), nominalizat la premiile Oscar, iar coloana sonora este asigurata de catre Moby, artistul castigator al discului de platina.
Studiind in profunzime pet shopurile, crescatoriile de pui si adaposturile de animale, precum si fermele – uzine, afacerile cu piele si blana, industriile sportului si distractiei, si in final profesiile medicale si stiintifice, EARTHLINGS foloseste camere ascunse si filmari care nu au fost niciodata aratate pana acum pentru a realiza cronicile de zi cu zi ale unora dintre cele mai mari industrii din lume, care se bazeaza in intregime pe animale pentru a obtine profit. Puternic, provocator si dand nastere la intebari, EARTHLINGS este de departe cel mai cuprinzator documentar produs vreodata despre corelatia dintre natura, animale, si interesele economice umane. Exista multe filme bune despre drepturile animalelor, dar acesta transcede scenariul. EARTHLINGS necesita sa fie vazut. Recomandat cu caldura! "

Filmul aici.

crema abraziva pentru suflet aveti cumva? . . .

suspendata in tavanul gandurilor mele, obsesiva intrebare se pune singura de fiecare data cand imi spal fata, corpul sau picioarele . . . analizez lista mea de achizitii cosmetice din saptamana trecuta: crema abraziva pentru fata, gel de dus exfoliant, crema abraziva pentru picioare . . . nevoia de a te desparti de cotidian, de praful pe care orasul asta topit il scuipa prin fiecare roata de masina, prin fiecare pas, prin fiecare coada de cutzu, se manifesta pregnant atunci cand ne achizitionam asemenea produse . . .
dar sufletul? si el, asemenea restului fiintei noastre se murdareste de praf . . . cu praf de strada din fundul bucurestiului, cu praf din vorbe aruncate aiurea, cu praf din acela marunt si trist care-ti spune ca suntem in vara aia fara ploi, in care el, PRAFUL este la putere . . . si nu e nimeni care sa-l ude si sa-l inece in spatiile inguste ale macadamului . . .
praful . . . expresia perfecta a nimicului . . . a ceea ce ramane dupa ce toate cuvintele s-au spus, dupa ce toate masinile au parcat in fatza blocului cu 13452 de apartamente identice, dupa ce . . .
Sophia insa refuza . . . refuza sa se hraneasca cu resturi de vise, de ganduri, de sperante . . . toate ajunse acum praf si pulbere . . .
deschide o carte . . . se vindeca de cotidian . . . catharsis sa fie. . . purificarea prin cuvintele altora . . . mai intelepti, mai curajosi, mai . . .
franturi de fraze ii opresc din cand in cand sirul gandurilor haotice care alearga alaturi de cuvintele din carte, luptand fiecare pentru atentia Sophiei . . .

"aceasta lume a nepasarii diletante"

"estetica- stiinta care clasifica baloanele zburatoare in functie de locul si felul in care sunt dispuse pe suprafata lor gaurile ce le impiedica sa zboare"

"natura. Lumea vie, reala este singurul proiect reusit al imaginatiei"

"e o nebunie sa te increzi in bunul-simt. e o nebunie sa te indoiesti de el. e o nebunie sa privesti inainte. e o nebunie sa traiesti fara a privi" (Boris Pasternak)

si acum, le trimit pe Sophia si pe Allia la plimbare . . . sa mai viseze ceva frumos . . . eu ma intorc la studiu . . .

ar mai fi o sperantza :)

liberala convinsa pana mai ieri, m-am trezit intr-o dimineata din cauza unui cutremur ideologic . . . (da, ce n-ai mai auzit de cutremure ideologice? :P ) din fericire efectele nu au fost devastatoare pentru orasul ideologic in care am ales sa traiesc . . .cladirile au ramas la locul lor, supermarketurile, proprietatile private si drumurile publice (nishte neni, libertarieni, le-ar privatiza si pe astea la o adica ;) ) . . . omuletzii (s-ar putea citi "gandurile") au continuat sa fie liberi, sa circule liber, sa-si exprime liber convingerile, sa consume liber fara teama de represalii . . . totusi, pareau schimbati . . . hotarasera sa nu mai ia lumea asa cum e . . . da, e adevarat, economia de piata poate fi considerata fara a gresi prea mult, expresia pura a geniului modern . . . dar cum omuletzii mei erau intr-o "dispozitie filosofica" au inceput sa-si puna intrebari : ce se intampla cand capitalul se transforma din mijloc (de a prezerva viata) in scopul unic al existentei? ce se intampla cand fiinta umana se desparte de ea insasi, fiind prea ocupata sa acumuleze? e suficient ca suntem liberi sa consumam pentru a presupune ca alegerile pe care le facem sunt ale noastre? daca nu ne place ceva la sistemul in care traim, exista vreo speranta ca ne vom putea intoarce vreodata la noi insine? sau ne aflam intr-o schema determinista in care asemenea revelatii e mai bine sa nu ai daca nu vrei sa te transformi intr-un Sisif oarecare? DA . . . un domn respectabil, pe numele lui, Erich Fromm, le-a aratat omuletzilor mei solutia . . . si pare atat de triviala, si ne-a fost vanduta in atatea telenovele, si cantece, si poezii incat daca te-ai gandit vreodata ca esti anti-consumerist s-ar putea sa ai o zvacnire de revolta . . . da . . . ai fost poluat de atatea ori pe 14 februarie cu inimioare de plush si bomboane de ciocolata in forma de inimi rosii, incat te vei gandi de doua ori daca sa citesti mai departe sau nu . . .

"Stiam ca noi contam prea putin in comparatie cu universul, stiam ca nu insemnam nimic; dar a fi atat de mic pare oarecum linistitor si coplesitor in acelasi timp. Acele cifre, acele dimensiuni care depasesc puterea gandirii umane sunt cu totul de neinfrant. Exista ceva, indiferent ce, de care ne putem agata? In mijlocul acestui haos al iluziilor in care suntem azvarliti cu capul inainte, exista un singur lucru care se distinge clar ca fiind adevarat, iar aceasta este dragostea. Tot restul este nimic, un spatiu gol. Privim incordati intr-o enorma genune intunecata. Si ne e frica" (Julian Green, Personal Record in Erich Fromm- Frica de libertate)

P.S. nu stiu ce faci tu dupa ce citesti dulcegaraia asta . . . eu am fugit sa ling o lamaie ;) (sa nu indraznesti . . . sa te gandesti la prostii :)) )

FLUTURE

Poezie de Livia Stroie

Nemiloasă demonstraţie
De perfecţiune:
Un fluture banal
Aşezat pe mâna mea

E un chin
Să port atâta gingăşie
Mă gâdilă
Cu antenele
Parcă ar fi bice cu vârf de os
Ce mi se împlântă-n
Carne
Şi o rup ca pe hârtie

Se mişcă!
Nu, o aripa e suflată de vânt
Acelaşi vânt
Care mie îmi
Îngheaţă sudoarea de vise
De pe spate

Am asudat in efortul
De a te susţine
Cu aripile tale pudrate
Cu aur sau tamâie,

Nu ştiu
Mi-a plesnit un tendon
De la genunchi sau de la gât
Nu stiu
Când m-am forţat
Să nu gândesc
Să nu simt
Cum aripile tale
M-au părăsit
Când şi-a luat zborul,

Am căzut în genunchi epuizată,
Am izbit cu fruntea de pământ
Până am ajuns la diamante…

Pe mână
Aveam o rană
Supurând iubire…

[sursa www.radio3net.ro (sectiunea poezie)]

despre schimbare...

...

obisnuieste-te cu ideea ;)

cine are dreptate?

"Fiecare dintre voi are dreptate, numai ceilalti gresesc. Totdeauna. Cu o conditie :
nici unul dintre voi sa nu-si inchipuie ca e celalalt. Nu va incredeti in afirmatiile
altora. Repuneti totul in discutie. Fiti voi insiva. Nu ascultati nici un sfat :
cu exceptia acestuia."
Eugen Ionesco

Alegoria Broscutelor (sau cum sa nu-i lasi sa-ti intoxice visurile cu propriile lor temeri)

A fost odata un grup de broscute. Si aceste broscute voiau sa se ia la întrecere.
Telul lor final era sa ajunga în vârful unui turn foarte înalt.

Auzindu-se despre aceasta mareata întrecere, se adunasera deja multi spectatori.
Acestia venisera din toate colturile tinutului pentru a urmari cursa si a le încuraja pe broscute.

Cursa urma sa înceapa...

Totusi... dintre spectatori nu credea nici unul ca vreuna din broscute va reusi sa ajunga în vârful turnului. Tot ce se auzea erau exclamatii de genul: „Oh, ce obositor!!! Nu vor reusi niciodata sa ajunga sus!“ sau: „Nici nu au cum sa reuseasca, turnul este mult prea înalt!“

Broscutele începura sa abandoneze... cu exceptia uneia singure, care se catara vioaie mai departe...

„E mult prea obositor! Nu va putea nimeni sa ajunga sus!“ continuau sa strige cei adunati acolo.

Tot mai multe broscute se resemnau si abandonau... exceptând una singura care se catara consecvent mai departe... Nu voia cu nici un chip sa abandoneze!

În final renuntasera toate, cu exceptia acelei broscute, care cu o imensa ambitie si tenacitate reusi sa ajunga singura în vîrful turnului!

Concursul desemnându-si câstigatorul , toate celelalte broscute precum si cei ce se adunasera sa le vada au vrut sa afle cum a reusit broscuta sa ajunga totusi în vârf, dupa ce toate celelalte se vazusera nevoite sa abandoneze cursa!

Unul din spectatori se duse la broscuta s-o întrebe cum de a reusit sa faca un efort atât de mare si sa ajunga în vîrful turnului.

Si spre surprinderea lui… si a celorlati adunati acolo afla ca...

Broscuta învingatoare era SURDA !!!

Morala?
Vocea aceea care îti spune ca nu ai sa reusesti îti rapeste cele mai frumoase dorinte si sperante pe care le porti în suflet! Reflecteaza la puterea cuvintelor, caci tot ceea ce auzi sau citesti te influenteaza în ceea ce faci!


http://www.unelte.rrvbium.ro/alegorii/alegoria_broscutelor.htm

good morning sunshine :)

" a fost o data o fiinta iubita, ciufulita si neincrezatoare, plina de sperante si calitati, ca tine. Aveai o steluta in frunte de care nu voiai sa stii si pe care ceilalti o vedeau, dar se faceau ca ploua"(BM- AFDAP)

nu uita de stelutza ;)