Poezie de Livia Stroie
Nemiloasă demonstraţie
De perfecţiune:
Un fluture banal
Aşezat pe mâna mea
E un chin
Să port atâta gingăşie
Mă gâdilă
Cu antenele
Parcă ar fi bice cu vârf de os
Ce mi se împlântă-n
Carne
Şi o rup ca pe hârtie
Se mişcă!
Nu, o aripa e suflată de vânt
Acelaşi vânt
Care mie îmi
Îngheaţă sudoarea de vise
De pe spate
Am asudat in efortul
De a te susţine
Cu aripile tale pudrate
Cu aur sau tamâie,
Nu ştiu
Mi-a plesnit un tendon
De la genunchi sau de la gât
Nu stiu
Când m-am forţat
Să nu gândesc
Să nu simt
Cum aripile tale
M-au părăsit
Când şi-a luat zborul,
Am căzut în genunchi epuizată,
Am izbit cu fruntea de pământ
Până am ajuns la diamante…
Pe mână
Aveam o rană
Supurând iubire…
[sursa www.radio3net.ro (sectiunea poezie)]
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Un comentariu:
atat de multe in totusi atat de putine cuvinte . . . am ramas amutit in timp ce ecoul ultimei vocale se auzea inca in mine . . .
fara cuvinte . . .
pentru ca toate cuvintele de care era nevoie sunt deja scrise acolo . . . ;)
Trimiteți un comentariu