dulce stare de toamna

imi place atat de mult toamna . . . soarele e dulce, si vinul, si mirosul de castane salbatice care sperie fete pe strada cand se lovesc violent de capotele metalice ale masinilor cu sistem de alarma . . . azi iar s-a racorit in bucuresti . . . si tocmai azi, din toate zilele calduroase din ultima vreme am gasit un pisic pe strada . . . unul atat de mic incat imi incapea in palma . . . si era atat de frumos . . . mic si negru, cu privirea aia miloaga si scancetul fomicios . . . l-as fi luat acasa, dar palatul incare locuiesc este pazit cu strasnicie de o armata de caini . . . fie vorba intre noi, imi plac mai mult cainii decat pisicile, dar pisoiul ala se negru pe care l-am tinut azi sub bluza sa-l incalzesc putin a reusit sa ma cucereasca . . . poate pentru ca era un marginal . . . cine vrea o pisica neagra acasa, in afara de cativa excentrici? cine are curajul sa sfideze superstitia? "Chiar si veacul se opreste/Si privind-o, se gandeste/Cum s-o stearga inapoi!" :)

fara legatura cu povestea pisiceasca, fur statusul lui dakkogainon si il pun aici, de incheiere:
"a fi bun inseamna a fi in armonie cu tine insuti, raul incepe atunci cand esti silit sa fii in armonie cu altii"(plotin)